Foarfecele (sau foarfeca, foarfec) este o unealtă (sculă) sau mașină unealtă, a cărei parte activă este formată din două lame alăturate, cu tăișurile în același plan și mișcările relative de translație sau de rotație în sensuri opuse.[1][2] Este utilizat la tăierea diferitelor materiale. Procesul de tăiere este efectuat prin introducerea materialului între lamele foarfecelui, care pot fi acționate manual sau mecanic.
La foarfecele de mână cele două lame sunt de obicei articulate între ele la mijloc cu un bolț sau un șurub, formând un sistem de pârghii de gradul I. În acest caz, fiecare dintre lame are la capătul de care foarfecele este ținut câte un mâner inelar în care intră degetele. Altă variantă este când cele două lame sunt articulate la capătul opus lamelor active, printr-o articulație elastică (arc), care asigură deschiderea lamelor. Acționarea cu mâna se face la mijloc, cele două lame formând un sistem de pârghii de gradul al II-lea.
La inceput, pe post de foarfeca, se pare ca s-au folosit doua cutite separate, manevrate cu ambele maini. Foarfeca articulata cu lamele incrucisate, fixate pe un ax central, folosita cu o singura mana, asemanatoare cu cea de astazi, a aparut in jurul anului 300 i.Hr., fiind cunoscuta in Extremul Orient si in Imperiul Roman. Cele mai vechi foarfece descoperite in sit-uri arheologice romane din secolele al IX-lea – al X-lea, pastrate aproape intacte, serveau, dupa toate aparentele, la tunderea oilor sau la diverse alte treburi casnice. Altele, mai tarzii, din secolul al XVI-lea, din bazinul mediteraneean, au fost gasite impreuna cu suporturi (teci) frumos ornamentate, ceea ce tradeaza nu numai preocuparea pentru utilitate ci si pentru estetica lor.
Productia in serie a foarfecelor se datoreaza britanicului Robert Hinchliffe, care in 1791 s-a folosit de otel pentru a fabrica foarfece de precizie.
In jurul anului 1880, au aparut si foarfecele pentru stangaci, confectionate de un francez din regiunea Nogent. Se puteau folosi numai pentru taierea hartiei si abia peste 40 de ani s-au inventat si cele destinate croitoriei. Acestea aveau lamele inversate si o forma ergonomica a inelelor pentru degete, care sa nu solicite prea mult efort din partea utilizatorului.
Foarfecele ca foarfecele, dar fără ajutorul și susținerea unei mașini de cusut industriale cu funcții multiple și design modern, croitorul nu poate da formă ideilor sale și nu își poate materializa creativitatea. Un model adaptat nevoilor actuale ale pieței, dar și ale lucrătorilor din industria textilă, trebuie să ofere o viteză de lucru foarte mare, astfel încât să facă față unui volum de muncă considerabil, complex și complicat.
Cu alte cuvinte, o mașină de cusut profesională ar trebuie să dispună, pe lângă funcția de bază de coasere, și de funcții adiționale de brodare, surfilare sau quilting. Conștienți de nevoile tot mai mari ale acestui domeniu, inginerii proiectanți au realizat mașini de cusut industriale care înglobează două sau mai multe funcții, într-un singur aparat. În plus, suprafața mare de coasere, modelele multiple de broderie și de coasere, alături de display-ul color intuitiv și funcția de a merge înainte sau înapoi câteva cusături, sunt alte atuuri încorporate în mașinile de cusut moderne.